Aniversarea cercetasilor
12
NOIEMBRIE 1859 ÎNFIINȚAREA
PRIMEI STRUCTURI DE CERCETARE
Angajarea acțiunilor militare pe baze realiste este condiționată
directed cantitatea și valoarea informațiilor despre adversar (structura și pregătirea
trupelor, starea lor morală, capacitatea de conducere acadrelor etc.), cât și
despre ceilalți factori ai situației (terenul, starea vremii, resursele din
zona acțiunilor militare etc.).
Încă din antichitate s-au
păstrat date care atestă rolul și importanța cunoașterii inamicului. Sun-Tzi în
„Arta războiului” susținea axiomatic: „Învață să-ți cunoști inamicul, întrucât un inamic
cunoscut este pe jumătate învins”.
În fața
numeroșilor invadatori, poporul român, inteligent, inventiv și întreprinzător,
a știut să fructifice posibilitățile de care a dispus, să elaboreze și să
folosească eficientforme și procedee de luptă ingenioase care se bazau pe
cunoașterea temeinică a inamicului, pe evaluarea justă a posibilităților și
concepției lui,corespunzătoare scopurilor agresive urmărite.
Strălucitele victorii ca
cele ale lui Dromihete împotriva lui Lysimach sau ale lui Decebal în lupta cu
romanii, precum și cele intrate în istorie și cunoscute după denumirea locului
unde s-au obținut – Posada și Rovine, Sibiu, Călugăreni și Șelimbăr, Vaslui și
Codrii Cosminului, Ogretin, Urlați și multe altele – au avut la bază ample
acțiuni, desfășurate înainte și pe timpul bătăliilor, pentru cunoașterea
inamicului, din toate punctele de vedere.
În perioada constituirii
structurilor organizatorice ale armatei române moderne a fost emis la Iași, în
1857, Decretul special, prin care se stabilea ca la Regimentul de infanterie din
capitala Moldovei să se constituie o companie specială de tiraliori
(trăgători). În decretul de înfiinţare se evidenţia rolul important şi
misiunile acesteia, precizându-se: „fără tiralieri nu se poate deschide o
luptă, nici face un marş înaintea neamicului, tiraliorii fiind trebuincioşi
pentru formarea avanposturilor, unde serviciul lor de căpetenie este examinarea
şi observarea atentă a poziţiilor inamicului”. Această subunitate specială s-a
constituit în 1858, remarcându-se dublul rol al acesteia: primul
– cercetarea inamicului; al doilea – lupta, materializată prin
hărțuire (ambuscade, atacuri asupra grupărilor răzlețe etc.), pentru a
determina inamicul să riposteze și, astfel, să-și demaște dispozitivul.
Un moment
important pentru punerea cercetării pe baze noi, în concordanţă cu modernizarea
structurilor organizatorice ale armatei române, este marcat după cum s-a mai
arătat, de Înaltul Ordin de zi nr.83 din 12/24 noiembrie 1859, prin care s-a
înfiinţat Statul Major General, în compunerea căruia funcţiona Secţia II
statistică militară şi studiul armatelor străine. După înfiinţarea secţiei II,
cercetarea s-a realizat în special prin culegerea informaţiilor din zonele de
frontieră de către elementele de cercetare grănicereşti, informaţii care erau
exploatate de către secţia sus amintită.
Data de 12
noiembrie a fost stabilită ca „Zi a cercetașului” având la bază înfiinţarea
secţiei mai sus amintite.
Acțiunile
desfășurate în războiul de independență din 1877-1878 de subunitățile astfel înființate
demonstrează că preocupările și măsurile luate pentru constituirea cercetării
ca parte componentă și acțiune de sine stătătoare a șluptei armate pot fi
plasate chiar la începutulperioadei de existență a armatei moderne române.
Arhivele
demonstrează că evoluția structurii organizatorice și a înzestrării
subunităților de cercetare au fost continue evidențiind înțelegerea și
aprecierea rolului pe care asemenea subunități specializate îl aveau la toate
eșaloanele și în toate formele acțiunilor de luptă. În anul 1927, la compania
de infanterie, în secția de legătură , s-au introdus 2 observatori, iar la
batalionul de infanterie, în plutonul de comandă și legătură, există o grupă de
observatori-semnalizatori. Tot în acest an, la regimentul de infanterie se
reorganizează compania de comandă, în compunerea căreia este introdus
plutonulde cercetare-călare. În 1930, la regimentul de infanterie, ia ființă
compania de cercetare, constituită din 4 plutoane (un pluton de
cercetași-călăreți și 3 plutoane de recunoaștere) și o grupă de mitraliere. Pe
parcursul anilor, această companie a cunoscut modificări în structura
organzatorică, astfel: în 1940 – avea 3
plutoane, dintre care unul călare; în 1942 – era compusă dintr-un pluton
cercetare- călare, unul de cicliști și unul de pușcași; în 1944 – compania apare și la divizia de
infanterie, având 3 plutoane de cercetare și unul de armament și la batalionul
de munte – cu douăplutoane de cetcetare și un pluton armamentț
Istoria
militară a poporului român cuprinde numeroase acțiuni desfășurate cu scop
informativ și acțiuni de cercetare care au contribuit la dobândirea unor
victorii în bătăliile pentru apărarea independenței, suveranității și
tertoriului patriei. Iată o prezentare succintă a unor astfel de acțiuni și
măsuri:
In
oastea geto-dacă, alături de pedestrime, exista și călărimea, ce se folosea
atât pentru hărțuirea inamicului, manevra în flancul și spatele dispozitivul
acestuia, cât și pentru acțiuni de cercetare, executate pe drumuri paralele;
această realitate, a adoptat formele și metodele de luptă care se impuneau”.
Pregătind
bătălia de la Nicopole (1396) Mircea cel Bătrân a cerut regelui Ungariei să
execute recunoașterea inamicului, pentru a trage concluzii în legătură cu felul
în care trebuia angajată și desfășurată lupta;
In
literatura istorică se afirmă destul de des că „Ștefan cel Mare a avut știri la
timp”;
Iancu
de Hunedoara a folosit un corp de cavalerie extrem de mobil ca avangardă
ori în misiuni de urmărire și cercetare; în bătălia de la Sibiu (1442) a
dobândit o victorie categorică datorită analzei informațiilor obținute privind
tăria concepția Inamicului;
Având
informații sigure privind dispozitivul inamicului a folosit cu succes
ambuscada, incursiunea și atacul pe timp de noapte;
Strălucita victorie obținută de Ion Vodă la Jiliștea (1574) a
fost posibilă și datorită informațiilor primite de la niște moldoveni ce au
fost în chip de strajă și de la cei „prinși”;
In
toate campaniile sale Mihai Viteazul a avut un sistem de informații foarte bine
pus la punct, eficient și oportun; pentru acțiuni de cercetare de mai mare
amploare, Mihai Viteazul a constituit detașamente de călăreți (până la 400 de
călăreți), urmărind ca, odată cu procurarea informațiilor, să producă și
pierderi însemnate inamicului;
Domnitorul Radu Șerban a obținut victoriile de la Ogretin (1602)
și de la Brașov (1603) împotriva tătarilor și respective a ungurilor ca urmare
a planurilor concepute după ce s-au cules date și informații precise despre
situația și acțiunile adversarilor;
Pe
timpul răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan cel mai marevolum de
informații se primea de la populația din zona Munților Apuseni, care sprijinea
„cu trup și suflet”răscoala; tramsmiterea informațiilor se făcea prin curieri
călări, înarmați, iar în cazuri urgente, când trebuia anunțată apropierea
trupelor inamice, se aprindeau focuri pe vârfuri de munte și pe dealuri, se
suna din tulnice, buciume și cornuri de vânătoare, se trăgeau clopotele
bisericilor, realizându-se un adevărat sistem de alarmare vizual-auditivă;
In
anul 1821 avangarda forțelor principale revoluționare, conduse de Simion
Mehedințeanu, avea, la rândul ei,elemente de cercetare călare, ce supravegheau
drumurileși zonele adiacente; retragerea din Craiova „s-a făcut rânduit
cu gonaci călări, înainte și pe lături, care să iscodească drumul și pădurile,
așa ca să nu fie loviți peneașteptate”;
Fără
o cercetare continuă și eficientă, fără date suficiente despre situația și
mișcările forțelor adverse, oastea revoluționară condusă de Avram Iancu nu ar
fi putut recurge la numeroase forme și procedee, cum au fost: atragerea inamicului în locuri nefavorabile desfășurării
forțelor sale numeroase; executarea hărțuirii permanente prin ambuscade, atacuri
prin surprindere ziua și noaptea ș.a.;
La 6
iulie 1877 s-au elaborat „Instrucțiunile privind mijloacele principale
întrebuințate în campanie spre a dobândi știri aspra inamicului”;
recunoașterile, cercetarea prin observare directă sau prin pătrunderi la
inamic, focul și lupta subunităților de „tiraliori” („ochii tacticii militare”)
, incursiunile și atacurile de noapte – erau considerate ca procedee de mare
eficiență, ce asigurau lnformații prețioase, procedee folosite pe larg în
campaniile din 1877-1878;
Noile
condiții din preajma și de pe timpul primului război mondial au determinat, și
în armata română, luarea unor măsuri pe linia perfecționării cercetării: diversificarea
forțelor și mijloacelor folosite; asigurarea tehnică și materială mai bună; cuprinderea în atenția cercetării a unor spații mai mari din adâncimea
dispozitivului adversarului; stabilirea de
responsabilități
pentru organizarea și conducerea
cercetării;
exploatarea oportună a datelor culese; România a fost una dintre primele state
din lume care a introdus aviația în sistemul militar al țării, în primul rând
ca mijloc de cercetare și apoi ca mijloc de luptă; Asociația „ Cercetașii
României” ,care cuprindea tineri de la 11 ani până la încorporarea în armată,
urmărea nu numai educarea patriotică, dar și formarea tinerilor ca cercetați,
sanitari, telegrafiști, agenți de legătură, fotografi, călăuze, semnslizatori
etc.; zeci
de tineri formați în această asociație s-au jertfit pe câmpul de luptă, iar mii
de cercetași au fost decorați pentru fatele lor arme;
La ordinul „Români vă ordon treceți
Prutul!”, în 22 iunie 1941, primii care au intrat în luptă au fost cercetașii
aviatori, cavaleriști și pedeștri, dar care au dat și cele mai mari jertfe de
sânge în prima parte a războiului; odată
cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste s-au folosit multiple de
cercetare: documentarele
Marelui Stat Major, formațiunile de luptă patriotice, populația de pe întreg
teritoriul patriei, inclusiv din cel cotropit de Ungaria horthystă, documentele
capturate de la comandamentele hitleriste, personalulromânesc care a lucrat în
comandamente și unități militare germane, dar săau organizat și pătrunderi în
comandamentele hitleriste și în diferite obiective; luptele pentru eliberarea
părții de nord a Transilvaniei (9-25 octombrie) au fost precedate de multe
acțiuni de cercetare, mai ales prin pătrunderi la inamic, incursiuni pentru
capturarea de militari și documente; opțiunea constituirii și folosirii unor
elemente de cercetare potrivit specificului misiunilor – grupe de recunoaștere
, patrule, detașamente și chiargrupuri de cercetare în dispozitivul inamicului
- ;i-a dovedit viabilitatea; aviația de
cercetare a avut o contribuție deosebită la culegerea datelor din adâncimea dispozitivului inamicului care executa
observarea, fotografierea aeriană și verificarea rezultatelor bombardamrntelor
asupra podurilor din Ungaria; pe teritoriul Cehoslovaciei cercetarea a
desfășurat acțiunile în condiții cu totul deosebite (teren împădurit, muntos,
greu accesibil, cu stânci abrupte,cu puține comunicații, pe viscol și zăpadă
înaltă);
După cel de-al doilea război mondial
cercetarea s-a dezvoltat atât structural cât și în ceea ce privește dotarea
tehnică, iar după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană unitățile și
subunitățile de cercetare au participat la numeroase acțiuni de
colaborare cu structuri militare ale armatelor țărilor partenere.
La zi aniversară le dorim tuturor
cercetașilor, dar în special celor brăileni, realizări deosebite în procesul de
instrucție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu