La 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul în
calendarul liturgic ortodox, se sărbătorește Ziua Aviației Române și a Forțelor
Aeriene, în 1913 pionierii aviației alegându-l pe Sfântul Ilie ca ''patron al
aviației''.
În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviației Române a fost
schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel
Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910). După anul
1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se
abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea Zilei
aviației de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.
Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de
lucru din 6 iulie 1995, a aprobat oficierea în această zi a slujbei de pomenire
la Monumentul Aviatorilor din Capitală și a transmis tuturor eparhiilor
rugămintea de a răspunde solicitărilor unităților militare de aviație și
apărare antiaeriană din teritoriu privind acordarea de asistență religioasă la
această sărbătoare.
Conform site-ului oficial al Statului Major al Forțelor Aeriene,
în 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel armă de
sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviației era
Direcția Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război.
În 1924, s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii din
Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcționat, din 1930, Comandamentul
Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii și-a
schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia
au funcționat Comandamentul Forțelor Aeriene și Comandamentul Apărării
Teritoriului.
La 13 noiembrie 1936, a luat ființă Ministerul Aerului și
Marinei, în cadrul căruia își desfășura activitatea Comandamentul Forțelor
Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor și
Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
Începând cu 1 aprilie 1950, aviația militară s-a denumit Forțele
Aeriene Militare, iar comandamentul — Comandamentul Forțelor Aeriene Militare
(CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956 să se unească Comandamentul de Apărare
Antiaeriană a Țării cu Comandamentul Forțelor Aeriene Militare, sub denumirea
Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
La 1 mai 1977, s-a înființat Comandamentul Aviației Militare, în
cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în 1993, prin unirea
Comandamentului Aviației Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a
Teritoriului a fost înființat Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene,
care reunește aviația, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocația.
Începând cu 1 iunie 2000, se folosește denumirea actuală — Statul Major al
Forțelor Aeriene, care asigură conducerea Forțelor Aeriene pe timp de pace, de
criză și de război.
