12 NOIEMBRIE 1859 –
12 NOIEMBRIE 2014 – 155 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA PRIMEI STRUCTURI DE CERCETARE
Angajarea acțiunilor
militare pe baze realiste este condiționată directed cantitatea și valoarea
informațiilor despre adversar (structura și pregătirea trupelor, starea lor morală, capacitatea de conducere
acadrelor etc.), cât și despre ceilalți factori ai situației (terenul, starea
vremii, resursele din zona acțiunilor militare etc.).
Încă din
antichitate s-au păstrat date care atestă rolul și importanța cunoașterii
inamicului. Sun-Tzi în „Arta războiului” susținea axiomatic: „Învață să-ți cunoști inamicul, întrucât un
inamic cunoscut este pe jumătate învins”.
În fața numeroșilor invadatori, poporul
român, inteligent, inventiv și întreprinzător, a știut să fructifice
posibilitățile de care a dispus, să elaboreze și să folosească eficientforme și
procedee de luptă ingenioase care se bazau pe cunoașterea temeinică a
inamicului, pe evaluarea justă a posibilităților și concepției lui,corespunzătoare
scopurilor agresive urmărite.
Strălucitele victorii ca cele ale lui
Dromihete împotriva lui Lysimach sau ale lui Decebal în lupta cu romanii,
precum și cele intrate în istorie și cunoscute după denumirea locului unde s-au
obținut – Posada și Rovine, Sibiu, Călugăreni și Șelimbăr, Vaslui și Codrii
Cosminului, Ogretin, Urlați și multe altele – au avut la bază ample acțiuni,
desfășurate înainte și pe timpul bătăliilor, pentru cunoașterea inamicului, din
toate punctele de vedere.
În perioada constituirii structurilor
organizatorice ale armatei române moderne a fost emis la Iași, în 1857,
Decretul special, prin care se stabilea ca la Regimentul de infanterie din
capitala Moldovei să se constituie o companie
specială de tiraliori (trăgători). În decretul de înfiinţare se evidenţia rolul
important şi misiunile acesteia, precizându-se: „fără tiralieri nu se poate
deschide o luptă, nici face un marş înaintea neamicului, tiraliorii fiind
trebuincioşi pentru formarea avanposturilor, unde serviciul lor de căpetenie
este examinarea şi observarea atentă a poziţiilor inamicului”. Această
subunitate specială s-a constituit în 1858, remarcându-se dublul rol al
acesteia: primul – cercetarea
inamicului; al doilea –
lupta, materializată prin hărțuire (ambuscade, atacuri asupra grupărilor
răzlețe etc.), pentru a determina inamicul să riposteze și, astfel, să-și
demaște dispozitivul.
Un moment important pentru punerea
cercetării pe baze noi, în concordanţă cu modernizarea structurilor
organizatorice ale armatei române, este marcat după cum s-a mai arătat, de
Înaltul Ordin de zi nr.83 din 12/24 noiembrie 1859, prin care s-a înfiinţat
Statul Major General, în compunerea căruia funcţiona Secţia II statistică
militară şi studiul armatelor străine. După înfiinţarea secţiei II, cercetarea
s-a realizat în special prin culegerea informaţiilor din zonele de frontieră de
către elementele de cercetare grănicereşti, informaţii care erau exploatate de
către secţia sus amintită.
Data de 12 noiembrie a fost stabilită ca „Zi a cercetașului” având la bază
înfiinţarea secţiei mai sus amintite.
Acțiunile desfășurate în războiul de
independență din 1877-1878 de subunitățile astfel înființate demonstrează că
preocupările și măsurile luate pentru constituirea cercetării ca parte
componentă și acțiune de sine stătătoare a șluptei armate pot fi plasate chiar
la începutulperioadei de existență a armatei moderne române.
Arhivele demonstrează că evoluția structurii organizatorice și a
înzestrării subunităților de cercetare au fost continue evidențiind înțelegerea
și aprecierea rolului pe care asemenea subunități specializate îl aveau la
toate eșaloanele și în toate formele acțiunilor de luptă. În anul 1927, la
compania de infanterie, în secția de legătură , s-au introdus 2 observatori,
iar la batalionul de infanterie, în plutonul de comandă și legătură, există o
grupă de observatori-semnalizatori. Tot în acest an, la regimentul de
infanterie se reorganizează compania de comandă, în compunerea căreia este
introdus plutonulde cercetare-călare. În 1930, la regimentul de infanterie, ia
ființă compania de cercetare, constituită din 4 plutoane (un pluton de
cercetași-călăreți și 3 plutoane de recunoaștere) și o grupă de mitraliere. Pe
parcursul anilor, această companie a cunoscut modificări în structura
organzatorică, astfel: în 1940 – avea 3 plutoane, dintre care unul
călare; în 1942 – era compusă dintr-un pluton cercetare- călare, unul de
cicliști și unul de pușcași; în 1944
– compania apare și la divizia de infanterie, având 3 plutoane de cercetare și
unul de armament și la batalionul de munte – cu douăplutoane de cetcetare și un
pluton armamentț
Istoria militară a poporului român
cuprinde numeroase acțiuni desfășurate cu scop informativ și acțiuni de
cercetare care au contribuit la dobândirea unor victorii în bătăliile pentru
apărarea independenței, suveranității și tertoriului patriei. Iată o prezentare
succintă a unor astfel de acțiuni și măsuri:
-
în
oastea geto-dacă, alături de pedestrime, exista și călărimea, ce se folosea
atât pentru hărțuirea inamicului, manevra în flancul și spatele dispozitivul
acestuia, cât și pentru acțiuni de cercetare, executate pe drumuri paralele;
această realitate, a adoptat formele și metodele de luptă care se impuneau”.
-
pregătind
bătălia de la Nicopole (1396) Mircea cel Bătrân a cerut regelui Ungariei să
execute recunoașterea inamicului, pentru a trage concluzii în legătură cu felul
în care trebuia angajată și desfășurată lupta;
-
în
literatura istorică se afirmă destul de des că „Ștefan cel Mare a avut știri la
timp”;
-
Iancu
de Hunedoara a folosit un corp de cavalerie extrem de mobil ca avangardă ori în misiuni de urmărire
și cercetare; în bătălia de la Sibiu (1442) a dobândit o victorie categorică
datorită analzei informațiilor obținute privind tăria concepția Inamicului;
-
având
informații sigure privind dispozitivul inamicului a folosit cu succes
ambuscada, incursiunea și atacul pe timp de noapte;
-
strălucita victorie obținută de Ion Vodă la
Jiliștea (1574) a fost posibilă și datorită informațiilor primite de la niște
moldoveni ce au fost în chip de strajă
și de la cei „prinși”;
-
în
toate campaniile sale Mihai Viteazul a avut un sistem de informații foarte bine
pus la punct, eficient și oportun; pentru acțiuni de cercetare de mai mare
amploare, Mihai Viteazul a constituit detașamente de călăreți (până la 400 de
călăreți), urmărind ca, odată cu procurarea informațiilor, să producă și
pierderi însemnate inamicului;
-
domnitorul Radu Șerban a obținut victoriile de
la Ogretin (1602) și de la Brașov (1603) împotriva tătarilor și respective a
ungurilor ca urmare a planurilor concepute după ce s-au cules date și
informații precise despre situația și acțiunile adversarilor;
-
pe
timpul răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan cel mai marevolum de informații
se primea de la populația din zona Munților Apuseni, care sprijinea „cu trup și
suflet”răscoala; tramsmiterea informațiilor se făcea prin curieri călări,
înarmați, iar în cazuri urgente, când trebuia anunțată apropierea trupelor
inamice, se aprindeau focuri pe vârfuri de munte și pe dealuri, se suna din
tulnice, buciume și cornuri de vânătoare, se trăgeau clopotele bisericilor,
realizându-se un adevărat sistem de alarmare vizual-auditivă;
-
în
anul 1821 avangarda forțelor principale revoluționare, conduse de Simion
Mehedințeanu, avea, la rândul ei,elemente de cercetare călare, ce supravegheau
drumurileși zonele adiacente; retragerea din Craiova „s-a făcut rânduit cu gonaci călări, înainte și pe
lături, care să iscodească drumul și pădurile, așa ca să nu fie loviți
peneașteptate”;
-
fără
o cercetare continuă și eficientă, fără date suficiente despre situația și
mișcările forțelor adverse, oastea revoluționară condusă de Avram Iancu nu ar
fi putut recurge la numeroase forme și procedee, cum au fost: atragerea
inamicului în locuri nefavorabile desfășurării forțelor sale numeroase; executarea hărțuirii permanente prin
ambuscade, atacuri prin surprindere ziua și noaptea ș.a.;
-
la 6
iulie 1877 s-au elaborat „Instrucțiunile privind mijloacele principale
întrebuințate în campanie spre a dobândi știri aspra inamicului”; recunoașterile, cercetarea prin observare
directă sau prin pătrunderi la inamic, focul și lupta subunităților de
„tiraliori” („ochii tacticii militare”) , incursiunile și atacurile de noapte –
erau considerate ca procedee de mare eficiență, ce asigurau lnformații
prețioase, procedee folosite pe larg în campaniile din 1877-1878;
-
noile
condiții din preajma și de pe timpul primului război mondial au determinat, și
în armata română, luarea unor măsuri pe linia perfecționării cercetării:
diversificarea forțelor și
mijloacelor folosite;
asigurarea tehnică și materială mai bună; cuprinderea în atenția cercetării a unor spații mai mari din
adâncimea dispozitivului adversarului; stabilirea de responsabilități pentru organizarea și
conducerea cercetării; exploatarea
oportună a datelor culese;
România a fost una dintre primele state din lume care a introdus aviația în
sistemul militar al țării, în primul rând ca mijloc de cercetare și apoi ca
mijloc de luptă; Asociația „ Cercetașii României” ,care cuprindea tineri de la
11 ani până la încorporarea în armată, urmărea nu numai educarea patriotică,
dar și formarea tinerilor ca cercetați, sanitari, telegrafiști, agenți de
legătură, fotografi, călăuze, semnslizatori etc.; zeci de tineri formați în această asociație s-au
jertfit pe câmpul de luptă, iar mii de cercetași au fost decorați pentru fatele
lor arme;
-
la
ordinul „Români vă ordon treceți Prutul!”, în 22 iunie 1941, primii care au
intrat în luptă au fost cercetașii aviatori, cavaleriști și pedeștri, dar care
au dat și cele mai mari jertfe de sânge în prima parte a războiului;
odată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste s-au folosit
multiple de cercetare: documentarele
Marelui Stat Major, formațiunile de luptă patriotice, populația de pe întreg
teritoriul patriei, inclusiv din cel cotropit de Ungaria horthystă, documentele
capturate de la comandamentele hitleriste, personalulromânesc care a lucrat în
comandamente și unități militare germane, dar săau organizat și pătrunderi în
comandamentele hitleriste și în diferite obiective; luptele pentru eliberarea
părții de nord a Transilvaniei (9-25 octombrie) au fost precedate de multe
acțiuni de cercetare, mai ales prin pătrunderi la inamic, incursiuni pentru capturarea
de militari și documente; opțiunea constituirii și folosirii unor elemente de
cercetare potrivit specificului misiunilor – grupe de recunoaștere , patrule,
detașamente și chiargrupuri de cercetare în dispozitivul inamicului - ;i-a
dovedit viabilitatea; aviația de cercetare a avut o contribuție
deosebită la culegerea datelor din adâncimea dispozitivului inamicului care executa observarea, fotografierea aeriană și
verificarea rezultatelor bombardamrntelor asupra podurilor din Ungaria; pe teritoriul Cehoslovaciei cercetarea a
desfășurat acțiunile în condiții cu totul deosebite (teren împădurit, muntos,
greu accesibil, cu stânci abrupte,cu puține comunicații, pe viscol și zăpadă
înaltă);
-
după
cel de-al doilea război mondial cercetarea s-a dezvoltat atât structural cât și
în ceea ce privește dotarea tehnică, iar după aderarea la NATO și la Uniunea
Europeană unitățile și subunitățile de cercetare au participat la numeroase acțiuni de
colaborare cu structuri militare ale armatelor țărilor partenere.
La zi aniversară
le dorim tuturor cercetașilor, dar în special celor brăileni, realizări
deosebite în procesul de instrucție.
Col.(r) Petru GURĂU
