12 NOIEMBRIE ZIUA CERCETASILOR

Aniversarea cercetasilor

12 NOIEMBRIE 1859   ÎNFIINȚAREA  PRIMEI STRUCTURI DE CERCETARE

        Angajarea acțiunilor militare pe baze realiste este condiționată directed cantitatea și valoarea informațiilor despre adversar (structura și pregătirea trupelor, starea lor morală, capacitatea de conducere acadrelor etc.), cât și despre ceilalți factori ai situației (terenul, starea vremii, resursele din zona acțiunilor militare etc.).

       Încă din antichitate s-au păstrat date care atestă rolul și importanța cunoașterii inamicului. Sun-Tzi în „Arta războiului” susținea axiomatic: „Învață să-ți cunoști inamicul, întrucât un inamic cunoscut este pe jumătate învins”.

      În fața numeroșilor invadatori, poporul român, inteligent, inventiv și întreprinzător, a știut să fructifice posibilitățile de care a dispus, să elaboreze și să folosească eficientforme și procedee de luptă ingenioase care se bazau pe cunoașterea temeinică a inamicului, pe evaluarea justă a posibilităților și concepției lui,corespunzătoare scopurilor agresive urmărite.

    Strălucitele victorii ca cele ale lui Dromihete împotriva lui Lysimach sau ale lui Decebal în lupta cu romanii, precum și cele intrate în istorie și cunoscute după denumirea locului unde s-au obținut – Posada și Rovine, Sibiu, Călugăreni și Șelimbăr, Vaslui și Codrii Cosminului, Ogretin, Urlați și multe altele – au avut la bază ample acțiuni, desfășurate înainte și pe timpul bătăliilor, pentru cunoașterea inamicului, din toate punctele de vedere.

    În perioada constituirii structurilor organizatorice ale armatei române moderne a fost emis la Iași, în 1857, Decretul special, prin care se stabilea ca la Regimentul de infanterie din capitala Moldovei să se  constituie o companie specială de tiraliori (trăgători). În decretul de înfiinţare se evidenţia rolul important şi misiunile acesteia, precizându-se: „fără tiralieri nu se poate deschide o luptă, nici face un marş înaintea neamicului, tiraliorii fiind trebuincioşi pentru formarea avanposturilor, unde serviciul lor de căpetenie este examinarea şi observarea atentă a poziţiilor inamicului”. Această subunitate specială s-a constituit în 1858, remarcându-se dublul rol al acesteia: primul – cercetarea inamicului; al doilea – lupta, materializată prin hărțuire (ambuscade, atacuri asupra grupărilor răzlețe etc.), pentru a determina inamicul să riposteze și, astfel, să-și demaște dispozitivul.

      Un moment important pentru punerea cercetării pe baze noi, în concordanţă cu modernizarea structurilor organizatorice ale armatei române, este marcat după cum s-a mai arătat, de Înaltul Ordin de zi nr.83 din 12/24 noiembrie 1859, prin care s-a înfiinţat Statul Major General, în compunerea căruia funcţiona Secţia II statistică militară şi studiul armatelor străine. După înfiinţarea secţiei II, cercetarea s-a realizat în special prin culegerea informaţiilor din zonele de frontieră de către elementele de cercetare grănicereşti, informaţii care erau exploatate de către secţia sus amintită.

      Data de 12 noiembrie a fost stabilită ca „Zi a cercetașului” având la bază înfiinţarea secţiei mai sus amintite.

     Acțiunile desfășurate în războiul de independență din 1877-1878 de subunitățile astfel înființate demonstrează că preocupările și măsurile luate pentru constituirea cercetării ca parte componentă și acțiune de sine stătătoare a șluptei armate pot fi plasate chiar la începutulperioadei de existență a armatei moderne române.

    Arhivele demonstrează  că evoluția structurii organizatorice și a înzestrării subunităților de cercetare au fost continue evidențiind înțelegerea și aprecierea rolului pe care asemenea subunități specializate îl aveau la toate eșaloanele și în toate formele acțiunilor de luptă. În anul 1927, la compania de infanterie, în secția de legătură , s-au introdus 2 observatori, iar la batalionul de infanterie, în plutonul de comandă și legătură, există o grupă de observatori-semnalizatori. Tot în acest an, la regimentul de infanterie se reorganizează compania de comandă, în compunerea căreia este introdus plutonulde cercetare-călare. În 1930, la regimentul de infanterie, ia ființă compania de cercetare, constituită din 4 plutoane (un pluton de cercetași-călăreți și 3 plutoane de recunoaștere) și o grupă de mitraliere. Pe parcursul anilor, această companie a cunoscut modificări în structura organzatorică, astfel: în 1940 – avea 3 plutoane, dintre care unul călare; în 1942 – era compusă dintr-un pluton cercetare- călare, unul de cicliști și unul de pușcași; în 1944 – compania apare și la divizia de infanterie, având 3 plutoane de cercetare și unul de armament și la batalionul de munte – cu douăplutoane de cetcetare și un pluton armamentț

      Istoria militară a poporului român cuprinde numeroase acțiuni desfășurate cu scop informativ și acțiuni de cercetare care au contribuit la dobândirea unor victorii în bătăliile pentru apărarea independenței, suveranității și tertoriului patriei. Iată o prezentare succintă a unor astfel de acțiuni și măsuri:

In oastea geto-dacă, alături de pedestrime, exista și călărimea, ce se folosea atât pentru hărțuirea inamicului, manevra în flancul și spatele dispozitivul acestuia, cât și pentru acțiuni de cercetare, executate pe drumuri paralele; această realitate, a adoptat formele și metodele de luptă care se impuneau”.

Pregătind bătălia de la Nicopole (1396) Mircea cel Bătrân a cerut regelui Ungariei să execute recunoașterea inamicului, pentru a trage concluzii în legătură cu felul în care trebuia angajată și desfășurată lupta;

In literatura istorică se afirmă destul de des că „Ștefan cel Mare a avut știri la timp”;

Iancu de Hunedoara a folosit un corp de cavalerie extrem de  mobil ca avangardă ori în misiuni de urmărire și cercetare; în bătălia de la Sibiu (1442) a dobândit o victorie categorică datorită analzei informațiilor obținute privind tăria concepția Inamicului;

Având informații sigure privind dispozitivul inamicului a folosit cu succes ambuscada, incursiunea și atacul pe timp de noapte;

Strălucita victorie obținută de Ion Vodă la Jiliștea (1574) a fost posibilă și datorită informațiilor primite de la niște moldoveni ce au fost  în chip de strajă și de la cei „prinși”;

In toate campaniile sale Mihai Viteazul a avut un sistem de informații foarte bine pus la punct, eficient și oportun; pentru acțiuni de cercetare de mai mare amploare, Mihai Viteazul a constituit detașamente de călăreți (până la 400 de călăreți), urmărind ca, odată cu procurarea informațiilor, să producă și pierderi însemnate inamicului;

Domnitorul Radu Șerban a obținut victoriile de la Ogretin (1602) și de la Brașov (1603) împotriva tătarilor și respective a ungurilor ca urmare a planurilor concepute după ce s-au cules date și informații precise despre situația și acțiunile adversarilor;

Pe timpul răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan cel mai marevolum de informații se primea de la populația din zona Munților Apuseni, care sprijinea „cu trup și suflet”răscoala; tramsmiterea informațiilor se făcea prin curieri călări, înarmați, iar în cazuri urgente, când trebuia anunțată apropierea trupelor inamice, se aprindeau focuri pe vârfuri de munte și pe dealuri, se suna din tulnice, buciume și cornuri de vânătoare, se trăgeau clopotele bisericilor, realizându-se un adevărat sistem de alarmare vizual-auditivă;

In anul 1821 avangarda forțelor principale revoluționare, conduse de Simion Mehedințeanu, avea, la rândul ei,elemente de cercetare călare, ce supravegheau drumurileși zonele adiacente; retragerea din Craiova „s-a făcut rânduit cu gonaci călări, înainte și pe lături, care să iscodească drumul și pădurile, așa ca să nu fie loviți peneașteptate”;

Fără o cercetare continuă și eficientă, fără date suficiente despre situația și mișcările forțelor adverse, oastea revoluționară condusă de Avram Iancu nu ar fi putut recurge la numeroase forme și procedee, cum au fost: atragerea inamicului în locuri nefavorabile desfășurării forțelor sale numeroase; executarea hărțuirii permanente prin ambuscade, atacuri prin surprindere ziua și noaptea ș.a.;

La 6 iulie 1877 s-au elaborat „Instrucțiunile privind mijloacele principale întrebuințate în campanie spre a dobândi știri aspra inamicului”;  recunoașterile, cercetarea prin observare directă sau prin pătrunderi la inamic, focul și lupta subunităților de „tiraliori” („ochii tacticii militare”) , incursiunile și atacurile de noapte – erau considerate ca procedee de mare eficiență, ce asigurau lnformații prețioase, procedee folosite pe larg în campaniile din 1877-1878;

Noile condiții din preajma și de pe timpul primului război mondial au determinat, și în armata română, luarea unor măsuri pe linia perfecționării cercetării: diversificarea forțelor și mijloacelor folosite; asigurarea tehnică și materială mai bună; cuprinderea în atenția cercetării a unor spații mai mari din adâncimea dispozitivului adversarului; stabilirea de responsabilități pentru organizarea și conducerea cercetării; exploatarea oportună a datelor culese; România a fost una dintre primele state din lume care a introdus aviația în sistemul militar al țării, în primul rând ca mijloc de cercetare și apoi ca mijloc de luptă; Asociația „ Cercetașii României” ,care cuprindea tineri de la 11 ani până la încorporarea în armată, urmărea nu numai educarea patriotică, dar și formarea tinerilor ca cercetați, sanitari, telegrafiști, agenți de legătură, fotografi, călăuze, semnslizatori etc.; zeci de tineri formați în această asociație s-au jertfit pe câmpul de luptă, iar mii de cercetași au fost decorați pentru fatele lor arme;

La ordinul „Români vă ordon treceți Prutul!”, în 22 iunie 1941, primii care au intrat în luptă au fost cercetașii aviatori, cavaleriști și pedeștri, dar care au dat și cele mai mari jertfe de sânge în prima parte a războiului; odată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste s-au folosit multiple de cercetare: documentarele Marelui Stat Major, formațiunile de luptă patriotice, populația de pe întreg teritoriul patriei, inclusiv din cel cotropit de Ungaria horthystă, documentele capturate de la comandamentele hitleriste, personalulromânesc care a lucrat în comandamente și unități militare germane, dar săau organizat și pătrunderi în comandamentele hitleriste și în diferite obiective; luptele pentru eliberarea părții de nord a Transilvaniei (9-25 octombrie) au fost precedate de multe acțiuni de cercetare, mai ales prin pătrunderi la inamic, incursiuni pentru capturarea de militari și documente; opțiunea constituirii și folosirii unor elemente de cercetare potrivit specificului misiunilor – grupe de recunoaștere , patrule, detașamente și chiargrupuri de cercetare în dispozitivul inamicului - ;i-a dovedit viabilitatea; aviația de cercetare a avut o contribuție deosebită la culegerea datelor din adâncimea dispozitivului inamicului care executa observarea, fotografierea aeriană și verificarea rezultatelor bombardamrntelor asupra podurilor din Ungaria; pe teritoriul Cehoslovaciei cercetarea a desfășurat acțiunile în condiții cu totul deosebite (teren împădurit, muntos, greu accesibil, cu stânci abrupte,cu puține comunicații, pe viscol și zăpadă înaltă);

După cel de-al doilea război mondial cercetarea s-a dezvoltat atât structural cât și în ceea ce privește dotarea tehnică, iar după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană unitățile și subunitățile de cercetare  au participat la numeroase acțiuni de colaborare cu structuri militare ale armatelor țărilor partenere.

La zi aniversară le dorim tuturor cercetașilor, dar în special celor brăileni, realizări deosebite în procesul de instrucție.

                                                                                             Col.(r) Petru GURĂU   

12 noiembrie Ziua geodezilor militari

Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 1859, semnat de domnitorul Al. I. Cuza (1859-1866), a pus bazele Serviciului Topografic al Armatei Române. După această dată, atât structura organizatorică a acestuia, cât și tehnologia de obținere a hărții topografice militare au fost perfecționate continuu.

Această evoluție a avut salturi spectaculoase, mai ales după 15 ianuarie 1951, când, prin Ordinul nr. 00316 din 13 ianuarie 1951, s-a înființat Direcția Topografică Militară (DTM), cu o structură organizatorică nouă, axată pe fazele principale ale proceselor tehnologice. În baza aceluiași ordin, s-au înființat Detașamentul Geodezic și Detașamentul Topografic, subordonate nemijlocit DTM, care erau specializate în executarea lucrărilor de cabinet și de teren necesare întocmirii hărții topografice a țării.

Prin Ordinul MApN nr. CL 001608 din 21.08.1961, la 1 septembrie același an, din considerente organizatorice și economice, s-a înființat Unitatea de Geodezie și Topografie cu sediul în garnizoana Buzău, prin contopirea celor două detașamente, Geodezic și Topografic, unitate care a continuat planurile de producție ale acestora.

Printre realizările topogeodezilor militari se numără prima hartă topografică pe care este înscris numele România, executarea unor lucrări topografice pentru zonele de operații ale armatei române în timpul Războiului de Independență, medalii de aur și de argint la Expoziția Universală de la Paris (1899), rețeaua triangulației de stat de ordinul I-IV, rețeaua nivelmentului de stat de ordinul I-IV, harta topografică militară la scările 1:25.000 — 1:1.000.000, planuri topografice ale localităților, lucrări complexe și deosebit de importante pentru economia națională ș.a. 

Începând cu anul 1963, după o perioadă de experimentare, s-a trecut efectiv la actualizarea hărții topografice la scara 1: 50.000, folosind procedee topofotogrametrice moderne, activitate finalizată în anul 1973. 

Având în vedere evoluția rapidă a aparaturii și tehnologiilor, în perioada 1968-1989 a fost proiectat, realizat și modernizat poligonul geodezic național. Acesta a fost conceput ca laborator de încercări în condiții reale a aparaturii de măsurare, a metodelor și tehnologiilor folosite în geodezie și domeniile conexe și se întinde pe o suprafață de circa 4.000 kmp.

Din ianuarie 1991, sectorul productiv a trecut în subordinea Institutului de Cercetare, proiectare, producție în domeniul Topogeodeziei Militare, ca secție a acestuia, iar Unitatea de Geodezie și Topografie și-a schimbat denumirea în Unitate de Instrucție și Pregătire Topogeodezică.

Sursa: www.agerpres.ro

CONTESTAREA DECIZIILOR DE RECALCULARE EMISE IN BAZA LEGII NR. 223/2015

CONTESTAREA DECIZIILOR DE RECALCULARE EMISE IN BAZA LEGII NR. 223/2015

Anunt publicat pe blogul SCMD, pagina centrala, luni, 17 octombrie 2016

"-         In atentia membrilor SCMD –

Doamnelor si domnilor,

Alinierea pensiilor dvs. nu se face, conform legii, la situatia actuala privind venitul brut al omologilor activi, in plus se introduc in baza de calcul, ilegal, atat pensia suplimentara cat si contributiile pe care le-ati avut la Casa Nationala de Pensii lucrand in calitate de civili dupa trecerea in rezerva. Mai sunt si alte inadvertente.

Mergand pe politica faptului implinit, cele trei case sectoriale emit decizii de recalculare care trebuie contestate in termen de 30 de zile de la data primirii.

Departamentul juridic al SCMD a pregatit pentru membrii de sindicat modelul de contestatie. Intrucat este numai pentru membrii de sindicat, acesta nu va fi facut public pe pagina centrala sau pe pagina filialelor ci il veti gasi doar la sediul central si la sediile filialelor, unde va fi trimis ca nota interna."

Biroul operativ al Filialei Braila pune la dispozitia membrilor de sindicat modelul de contestatie elaborat de Departamentul juridic al SCMD, la solicitarea acestora.

Conform legii nr.223/2015, Cap.VI art.97, Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1)(adica 30 zile) sunt definitive.

Avand in vedere cele de mai sus, recomandam membrilor de sindicat sa-si stabileasca prioritatile, iar in cazul in care doresc sa conteste decizia de pensionare, sa contacteze filiala BRAILA (program - miercurea 10.00-13.00).

Daca nu detin un cont de e-mail valid ar fi benefic pentru contestatar sa posede un stick de memorie pentru a utiliza modelul primit.

Pot fi utilizate si modele din alte surse, cum ar fi cel prezentat pe http://www.huhurez.com/2016/08/model-de-contestatie-la-deciziile-de_11.html

B.Op. al SCMD Filiala 1 BRAILA

Ziua Informaticienilor Militari

Ziua Informaticienilor Militari

 În această zi a anului 1963, s-a înființat, prin ordinul Marelui Stat Major, Grupa de Automatizări din Direcția Generală a Înzestrării — primul organism cu atribuții de concepție, coordonare și înzestrare în domeniul informaticii militare și automatizării conducerii trupelor. 

Dintre momentele semnificative care au marcat o evoluție evidentă a structurilor de informatică menționăm transformarea, la 1 martie 1970, a Stației Centrale de Calcul în Centrul de Calcul al MApN, ca organ de execuție, precum și înființarea, la 15 iulie 1971, a Direcției Mecanizare și Automatizarea Conducerii Trupelor, ca organ de concepție în domeniul Marelui Stat Major și care preia în subordine Centrul de Calcul al MApN. Noii structuri i-au revenit, cu precădere, sarcini privind elaborarea concepției unitare de introducere a sistemelor informatice în MApN (30 sept. 1973) și înființarea structurilor organizatorice subordonate MStM pentru punerea în aplicare a acesteia: în 1975, Centrul de Calcul al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, iar în 1977, Centrul de Calcul al Marinei Militare.

Sarcina realizării aplicațiilor informatice pentru trupele de uscat a revenit Centrului de Calcul al MApN, precum și Secției de Cercetare Științifică de ACT, din subordinea Institutului Tehnic de Cercetare-Proiectare al Armatei, iar din anul 1996 Centrului de Calcul al Trupelor de Uscat, respectiv Oficiului de Calcul al Comandamentului Aviației Militare (1983).

În perioada 1990-1992 au intrat în dotarea armatei peste 1.000 de microcalculatoare cu utilizare individuală și în rețele, la sfârșitul anului 1996 existând peste 100 de rețele de calculatoare.

La 15 februarie 1994, domeniul ''informatică și ACT'' a fost asimilat ca ''serviciu'', având ca specialități: ofițeri ingineri calculatoare și echipamente de ACT, ofițeri informatică, maiștri militari tehnică de calcul și ofițeri pentru automatizarea conducerii acțiunilor Marinei Militare. Cu același prilej, au fost instituite emblema pentru domeniul IACT și semnul de armă specific, potrivit Calendarului Tradițiilor Militare (2010).

Preluat de pe

AGEPRES (http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/09/01/ziua-informaticienilor-militari-07-58-41)

Normele pentru aplicarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 223/2015

Guvernul României HG 146/2016 ( MOF Partea I nr. 193 din 15.03.2016 )

Normele pentru aplicarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat din 10.03.2016

În vigoare de la 15.03.2016Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic.

Se aprobă Normele pentru aplicarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Bucureşti, 10 martie 2016.

Nr. 146.

Art. 1

(1) Prezentele norme se aplică titularilor drepturilor de pensie aflaţi în evidenţele caselor de pensii sectoriale aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii în perioada 1 ianuarie 2011-30 septembrie 2013.

(2) Beneficiază de prevederile art. 121 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, titularii prevăzuţi la alin. (1), cu excepţia celor aflaţi în una din următoarele situaţii:

a) au încasat diferenţele în baza unor hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile sau, după caz, definitive;

b) au încasat sume necuvenite ca diferenţe cu titlu de pensie şi care nu au fost recuperate în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare;

c) au încasat sume care fac obiectul restituirii în baza Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii.

Art. 2.

În sensul prezentelor norme, prin termenul prevăzut de lege se înţelege perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a legii, respectiv perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017, inclusiv.

Art. 3.

Restituirea diferenţelor între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 şi cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se face doar la cererea depusă de titularul dreptului de pensie la casa de pensii sectorială în evidenţele căreia se află sau de tutorele ori curatorul acestuia, de către persoana căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal sau prin mandatar desemnat prin procură specială şi autentică.

Art. 4.

(1) După înregistrarea cererii, casa de pensii sectorială verifică îndeplinirea condiţiilor legale pentru restituirea diferenţelor şi, în situaţia în care acestea sunt îndeplinite, calculează diferenţa totală de restituit şi stabileşte cuantumurile plăţilor eşalonate potrivit prezentelor norme.

(2) În situaţia în care se constată că titularul dreptului de pensie a avut dosarul de pensionare transferat de la o altă casă de pensii sectorială, cererea de restituire se depune la casa de pensii sectorială în a cărei evidenţă se află la data depunerii.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), în vederea efectuării plăţii diferenţelor, casa de pensii sectorială la care s-a depus cererea solicită informaţii în scris celeilalte case de pensii sectoriale cu privire la datele necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentelor norme.

Art. 5.

Restituirea diferenţelor prevăzute la art. 121 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează în termenul prevăzut de art. 2 din prezentele norme, eşalonat, astfel:

a) pentru cererile depuse până la data de 30 septembrie 2016, inclusiv:

- în luna noiembrie 2016, pentru diferenţele aferente anilor 2011 şi 2012;

- în luna noiembrie 2017, pentru diferenţele aferente anului 2013;

b) pentru cererile depuse în perioada 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, diferenţele aferente anilor 2011-2013 se achită într-o singură tranşă, în luna noiembrie 2017;

c) pentru cererile depuse în perioada 1 octombrie 2017-31 decembrie 2017, diferenţele aferente anilor 2011-2013 se achită într-o singură tranşă, în luna decembrie 2017.

Art. 6.

Titularilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) din prezentele norme care, la data efectuării plăţilor unei tranşe, nu mai sunt în evidenţa caselor de pensii sectoriale li se achită suma de restituit prin mandat poştal.

Art. 7.

În situaţia în care titularii au decedat ulterior depunerii cererii prevăzute la art. 3 din prezentele norme, diferenţele cuvenite şi neîncasate de către titular se restituie potrivit prezentelor norme şi se plătesc, prin mandat poştal, soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor, ori, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.

Art. 8.

Fondurile necesare pentru plata diferenţelor ce se restituie potrivit prezentelor norme se suportă de la bugetul de stat, prin bugetele aprobate instituţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

6 martie 2016 BUCURESTI Piata Victoriei